|
Articol 2475
Padurea
(A.r.moldovan)Padure profunda,
De vremuri incaruntita
Catedrala boltita,
Sub un arbore secular
M-am inchinat ca la altar.
Umbland m-am ratacit
Si obosit cu umilinta,
M-am rugat, cu umerii plecati
Ca in linistea-ti profunda
Sa ma mistui in umbra.
Si impacat pe la apus
Inchis in mine resemnat
Cand ceasul va veni pe inserat,
In pamantul tau fertil
Sa fiu lasat.
Padure, toata intr-un dans
Cu vantul crengile-ti purtate,
Pierzandu-ti frunzele uscate
Nelinistita in balans,
Fara raspuns, ma intreb mereu
Daca si tie iti este greu?
Trimis de: A.R.moldovan Categorie: Poezii Autori in devenire Autor: A.r.moldovan Trimite unui prieten! Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota! Articol vizualizat de 1058 ori!
Comentarii Nu exista comentarii in baza de date! Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login! |
|
|