Peste-a noptii feerie
Noaptea incetisor se lasa ,
Se asterne o pustie...
Liniste si atat de deasa.

Pasarele, fluturi, gaze
Se ascund printre tufisuri ,
Iepurii si tot ce misca
Au fugit in ascunzisuri.

Calm , se asterne in intuneric
Linistea-i atat de surda.
Pe poteci intortocheate
Iarba mai fosneste inca.

In acelasi pas si luna
Se ridica triumfand
Cu sclipirea ei nocturna
Peste toate stapanind.

Iar in jurul ei stelute
Albe , galbene, argintii ,
Jucand jocuri sclipitoare
Si indraznete purpurii.

Iar Luceafarul se arata
Mandru ca fiind sta[pan,
Mai alturi Carul mare...
Jocul lui pe veci de acum.

Totu-i calm si linistit
Si paduri si Univers ,
Fiecare laolalta
Adunate intr-un vers.

Iar padurea si copacii
Falnici peste noaptea lor
Se mandresc cu liliecii
Fluturand al noptii dor.

Bufnite si cotofene
Cu ochi mari si cenusii
Urmaresc din intuneric
Furnicari de peste zii.

Iarba mai fosneste inca
Sub piciorul ratacit,
Calcand fara nici o mila
Soricelul adormit.

Zace totul in deriva ,
Ca vaporul ratacit
Sub o ceata uracioasa
Linistit si adormit.

Nota: