Fum de tamâie...

cucul iscodeste în drumul caravanelor
arderi de tot,
puse pe altarele timpului

smoala curge din ugerele pamântului-
turnul-
între obezile apusului,
se clatina.

ploaia
dijmuieste
plânsul

***aoleu, ce ploaie vine de la Cluj!***

arcul Sagetatorului
întors spre
tufele de levantica-purifica
presimtirile.

ulcica Varsatorului-
scuturata
între mirari, care gonesc spre vesnicie
si
rânjetul înfometat al liliecilor,
rastoarna cosmarurile într-un crepuscul.

prin voi, efemeride
slabiciunile,
gâlgâiturile,
târâiturile vietii
devin
transparente.

***cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa***

pâna si
sarea miroase a cozonaci...

patruzeci de cununi de lumina
în suflarea limpede a brizei.

plesnet de bici-
prin iarba de mare,
meduzele întind prastia.
surferii îmblânzesc albastrele scorpii.

drum-
pietruit de corul de îngeri,
în amonte...

cascade de râsete copilaresti
închid
în
cercuri concentrice
vârsta adolescentei.

***nu-mi pare rau ca traiesc, doar ca îmbatrânesc.***

laptele marii
a început sa mareasca pasii orelor
pe nisipul fierbinte;

veghe
pe soldul drept al rasaritului-
luna
si-a înscris rotunjimile
în roata cu opt brate.
din centru
masoara patrunderile
sub un unghi de patruzeci si cinci de grade.

***lume, lume nu ma mai satur de tine***

Nota: