De poti sa faci pe prostul cînd altul te repede
Facînd-o pe desteptul si c-un cuvînt nu-l certi,
De nu te-ncrezi în nimeni si nimeni nu te crede,
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De nu amîni o clipa un rau sa-l împlinesti,
Si daca minti mai tare cînd altii nu spun drept,
De-ti place în iubire cu ura sa lovesti,
Si totusi îti pui masca de sfînt si de-ntelept,

De te te tîrasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul,
Si numai interesu-ti îl sui la rang de tel,
De parasesti învinsul si treci cu-nvingatorul,
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amîndoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacite,
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si,
Cînd vorbele si fapta în vînt ti-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu’, poti altele scorni,

De poti sa faci întruna dintr-un cîstig, o mie,
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn,

De poti sa-ti storci si gîndul, si inima, si nervii
Îmbatrînite-n rele, sa faca rele noi,
Si sub nehotarîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toti striga: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Daca, stînd în multime, te-mpaunezi semet,
Dar lînga cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Si pe dusmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispret
Te faci ca tii la dînsii, dar îi înseli amarnic,

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau,
Si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamîntul, cu tot prinosul sau,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATA OM..

Nota: