Va veni o zi,
cuprins de negre valuri,
sătul de-un drum cu dealuri,
mă voi pierde în mare,
în negrele-i adăâncuri.

Va veni o zi,
te voi lăsa iubire,
te voi lăsa o viaţă,
spre a vieţii nemurire.
Voi fi un duh prin ape,
năluca-n al tău gând,
o umbră mult prea slabă
pentru a rămâne veşnic,
în nopţi pline de umbre.

Va veni o zi,
o tata,o tu mamă,
prieteni şi voi fraţi,
îmi veţi lumina mormântul,
cu lacrimi pline de flori.
Căci azi,un fiu al vostru,
străin prin viitor,
s-a dus,luata-şi zborul,
spre vise care mor,
pe cerul plin de nori...

Va veni o zi,
şi uite-o azi că vine,
în marea disperării,
se-neacă a mea minte.
Curând voi fi ca tine,
pământ lipsit de rost,
ţărână pentru alţii,
în tainicul lor somn.
Iar poza din livadă,
iubito,tine-o bine,
şi-adumi-o-n altă lume,
când veşnic v-om fi sori,
al negrele cărări.

Nota: