Deschide cutia de sticlă a cuvântului
în care
un clopot de lacrimi
îmbracă în sunete tăcerea

picături de ploaie
alunecă pe obrajii piticilor
pictaţi
în nuanţele halucinantului curcubeu
niciun gând nu străbate durerea
nicio cucuvea nu aşteaptă la colţuri de străzi asfinţitul
câţiva arbuşti
în fotma unei mâini cu degete răsfirate
ating cubul de gheaţă

**2**

pe un raft
mai multe
prisme patrulatere
aveau epiderma pe dos
rănile
tuturor intersecţiilor sensurilor cuvintelor
semănau cu nişte pâlnii semantice
sânge era peste tot

temerile materiei
născute din antimaterie
scrâşnetul gheţii
atinsă de genunchiul patinatorului
sunt scrise în
pomelnicul ctitorului

**3**

păianjenul de apă
răbdarea
pune la uscat

trimiteţi izvoarele golului
să ude deşertul

trimiteţi păsările bunului simţ
să zboare
deasupra
josniciei

zăpezile stăpânului să
acopere nesimţirea din noi

**4**

spinoasele lupte dintre a fi şi a avea
dintre încrezătoarele vise de a atinge stelele
şi
încrâncenata materie
care te ţine
ţintuit într-un scaun cu rotile

toate acestea
au menirea să te scuture
să te dea de toţi pereţii

până vei înţelege că
gradul de conştientizare a sinelui
depinde de aplecarea spre celălalt

în interiorul cutiei se află o altă cutie cu alt indiciu

**5**

hidra de mare
usturimile ochilor duce spre larg
amărăciunea limbii îngroapă în cerul abisului

trandafirul agăţător vindecă sterilitatea zidurilor
peştele spadă retează asprimea cuvintelor

cenuşă şi păreri de rău

amestecate cu petale de crini

*

nu vom şti niciodată ce urmează
dacă
păşim pe bucurii trecătoare
dacă
dănţuim în horele bestialelor iele
dacă
privim în oglindă zâmbetul searbăd al trupului

cutia neagră amestecă galbenul cu dungile albe
nu înregistrează priviri piezişe
prelinse
pe ziduri de case
nu numără trădări
şi prădări de vise
amesteca numai galbenul cu dungile albe

cutia neagră
ţese în fibra-i de metal şi sticlă
trecerea clipei spre eternitate

**6**

urmele de foc ale roţilor
sunt
împlântate în zăpadă

gândul a fost despuiat de întuneric
mari zboruri de lumină inundă orizontul

copaci fără frunze ascultă acum ciripitul universului

piramida fatală
deschide feţele
privirea candidă a copilului
înmoaie aisbergul

într-un colţ priveşte înlăcrimată speranţa

**7**

o toamnă bogată
îşi pierde strălucirea în căutări
de sine

culorile orgoliului
pălesc treptat
în faţa iernii nemiloase
răspunsuri de da şi nu
vor lăcui
capacul coşciugului

Nota: