Tatal lui George calatorea o data cu un prieten de-ai sai din Wales si intr-o noapte s-au oprit amandoi la un han, unde se mai aflau si alti calatori, in tovarasia carora au petrecut toata seara.
A fost o seara foarte vesela si au stat pana tarziu noaptea, iar cand s-au dus la culcare erau si ei cam veseli. Tatal lui George si prietenul tatalui lui George urmau sa se culce in aceeasi camera, dar in paturi diferite. Au luat o lumanare si au urcat sus. Cand au intrat in camera, lumanarea si-a pierdut echilibrul, s-a dat cu capul de perete si s-a stins, asa ca au trebuit sa se dezbrace pe intuneric si sa-si caute paturile orbecaind. Iata ca in loc sa se urce in paturi separate, cum isi inchipuiau ei ca fac, s-au catarat in acelasi pat, unul culcandu-se cu capul la capatai, iar celalalt, la capatul situat in punctul cardinal opus, cu picioarele pe perna.
Urma o clipa de tacere, apoi tatal lui George spuse:
- Joe!
- Ce e, Tom? raspunse vocea lui Joe, dinspre celalalt capat al patului.
- Inchipuie-ti, mai este cineva in patul meu! Si-a intins picioarele pe perna mea!
- Nemaipomenit, Tom! raspunse celalalt. Dar sa fiu al naibii daca nu e cineva si in patul meu!
- Ce-ai de gand sa faci? intreba tatal lui George
- Pai, il azvarl jos, raspunse Joe.
- Si eu la fel, spuse tatal lui George, vitejeste.
Urma o lupta scurta, se auzira doua bufnituri, ca de doua trupuri pravalite pe dusumea, si o voce cam tanguioasa spuse:
- Asculta, Tom!
- Da!
- Tie cum ti-a mers?
- Ca sa fiu sincer, omul meu m-a azvarlit el pe mine!
- Si al meu la fel! Asculta, mie nu prea imi inspira incredere hanul asta. Tie?

Nota: