Scanteietoarele cazura pe mormanul de torte, roti si rachete care, cu putin timp inainte, refuzasera cu incapatanare sa arda si care, una dupa alta, fusesera date la o parte ca nefolositoare. Acum, incoltite de noaptea geroasa, topaiau toate intr-o magnifica eruptie vulcanica. In fata acestui spectacol splendid, baiatul avea o singura consolare - mana mamei pe care o tinea intr-o a lui.
Pentru el totul era invaluit in mister la vremea aceea, dar, pe masura ce a cunoscut viata mai bine, si-a dat seama c-a fost numai o ipostaza a unui fapt bine inradacinat, dar inexplicabil, care guverneaza activitatea omeneasca - jocurile de artificii nu o sa-ti porneasca niciodata atata vreme cat multimea e stransa gramada in jurul tau.
Replicile scanteietoare nu ne vin in minte decat dupa ce ni s-a trantit usa in nas si ne trezim singuri pe strada sau, cum spun francezii, o luam pe scari la vale. Discursul nostru dupa terminare dineului, atat de graitor in fata oglinzii, e anost si dezumflat langa clinchetul de pahare. Suvoiul de vorbe pasionate pe care am fi vrut sa i le turnam iubitei in ureche se transforma intr-o sporovaiala balbaita la care ea (si nu prea avem de ce s-o invinuim) nu poate decat sa rada.
Tare mi-ar placea, stimate cititor, sa poti asculta povestirile pe care am avut de gand sa ti le spun. Ma judeci, binenteles, dupa povestirile pe care le-ai citit, probabil dupa genul asta de povestiri. Asta nu-i drept deloc fata de mine. As vrea sa ma judeci dupa povestirile pe care nu ti le-am spus si pe care am sa ti le spun intr-o buna zi. Sunt atat de frumoase, ai sa vezi. O sa plangem si o sa radem impreuna cand le-om auzi.
Imi vin in minte nechemate si revendica sa fie scrie, dar, cand pun mana pe creion, toate dispar ca prin farmec. Parca le-ar fi frica de publicitate, parca mi-ar sopti: "Tu numai tu singur ai sa ne citesti. Nu trebuie sa ne asterni pe hartie, suntem prea adevarate. Suntem ca gandurile ce nu pot fi rostite."
Daca ar fi sa scriu un eseu critic despre mine, imediat dupa astea as aseza ca valoare povestirile pe care le-am inceput si au ramas neterminate nu stiu nici eu de ce. Cele mai multe sunt bune, mult mai bune decat cele terminate. Poate alta data, cand o sa ai chef sa ma asculti, o sa-ti povestesc una sau doua si ai sa-mi dai dreptate.

Nota: