La inceput cand ne-am jurat iubire,
Ai convenit cu mine in tacere
Ca cel ce va stirbi din fericire,
Sa daruiasca celuilalt trei mere.

Si te-am zarit trecand atunci pe strada
La brat cu cel ce imi spuneai ca-i var,
Si ne-am certat, iar tu ca drept dovada
Ca ne-mpacam, mi-ai daruit un mar.

Cand te-am zarit pe banca asta vara
Cu "varul" ce te mangaia pe par
Tot tu atunci stimata domnisoara,
Te-ai suparat, dar mi-ai adus un mar.

Ulterior ti-am spus: "esti infidela",
Iar tu nervoasa m-ai facut "golan".
Cu toata comportarea ta rebela,
Eu te-am iertat in fiecare an.

Pana acum mi-ai daruit la mere...
Si tot de-atatea ori ne-am si certat.
Nu inteleg cum de-am avut putere,
Sa te mai iert...si totusi te-am iertat.

Dar drept sa-ti spun mi s-a acrit de mere
Iar impacarea uneori ma doare.
De altfel stii ca organismul cere
Si alte fructe chiar de-s mai amare!

Deci nu mai merge-asa. Chiar asta seara
Eu te-as ruga sa nu-mi mai spui "golane!"
Iar merele, stimata domisoara,
Ti le restitui, caci sunt... kilograme! (Necunoscut)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: