**Lui Publius Ovidius Naso**

plimbandu-se pe dig, prin ploi ce-aduc din departate tari
epistole pierdute ;
infasurat in plasa de tristete a cocorilor-
constransi de gerul iernii sa-si lase in padurea neatinsa de lumina cuiburile goale,
poetul
priveste cum farul semne face
pe garduri de himere.
ecoul altor vremuri-dulci acorduri,
aluneca
de
la un capat al memoriei la altul.

Nelinistea-cu pletele-i nicicand taiate,
intinde arcul,
sa tinteasca
cosmarul ce-i bantuie fiinta.

corabii stranii plutesc pe-mpietritul cer-
plin ochi cu nepasare.
cutremurate sunt de
respingerea…
apropierea…
respingerea…
apropierea
neimblanzitelor talazuri.
“E timpul sa-ncalzim al nostru suflet
la flacara prieteniei!” a spus poetul.
atunci…
un murmur de-ncuviintare
s-a auzit
printre
razboinici. (Anisoara Iordache)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: