Stia ca ar fi trebuit sa insiste sa mai ramana si sa plece cu un tren, a doua zi. putea sa transforme fotoliul in pat, gasea el un cearceaf si o perna, erau toate in sifonierul acela mare, undeva jos. cand scosese din geanta de panza pachetul cu "prajituri facute de maica-ta...de care-ti plac tie" vazuse un alt pachet invelit intr-un ziar rupt, de unde se itea o pereche de papuci si-ntr-o punga transparenta mai vazuse halatul lui de casa si pijamalele de noapte. taica-sau avusese de gand sa doarma la el dar renuntase si fiu-sau stia. cuvintele le erau straine unul altuia, nu aveau ce sa-si spuna si tacerile se-ntindeau parsive, ca serpii la soare. cand intra in camera lui cu chirie, cercetase ca un copil curios fotografia de pe masuta unde el si Luminita erau undeva la munte, infofoliti si stransi unul in altul. "ea e prietena ta?" intrebase si el a zis doar un "da" ragusit, sec, fara alte comentarii.
venise de dimineata, il asteptase la tren si-acum il conducea inapoi la gara si abia astepta sa se termine, sa-l vada suit in vagon si sa plece din gara asta cu miros de bagaje zacute pe peroane.
barbatul asta cu par alb care era tatal sau, ii evoca un caniche negru pe care l-a luat odata in camera unde sta acum, cu chirie; tremura de frig langa usa farmaciei. afara "turna cu galeata" si el intrebase farmacista al cui e cainele; ea spuse ca de aproape trei ore sta acolo, poate era al cuiva, o sa-l gaseasca stapanul pana la urma. scrise un numar de telefon pe o bucata de carton rupt din ambalajul tabletelor de aspirina si-l dadu farmacistei, apoi lua cainele acasa. animalul era linistit, sedea cuminte pe un pres, langa caloriferul amortit si nu manca nimic, doar lipaise putina apa. toata noaptea scheunase infundat; il mangaia din cand in cand si-ncercase sa-l convinga sa manance ceva dar poate era obisnuit cu mancare speciala pentru caini, poate se simtea abandonat de stapan, poate ii era dor sau frica sau poate il durea ceva. dimineata lasase usa terasei deschisa, schimba apa catelului si pleca la facultate. cand se-ntoarse dupa-amiaza, vazu ca animalul nu mancase nimic. arunca farfuria de plastic cu tot cu continut si cobori pana jos, la un pet-shop. cumpara o punga cu mancare speciala pentru caini dar caniche-ul nu se atinse, doar se uita bland, cu priviri stinse, la el. seara sunase telefonul si cainele isi ciulise urechile...era stapanu-sau, farmacista ii daduse numarul lui de si acum venea sa-l ia acasa. dupa o jumatate de ora sunase la usa un barbat in varsta, el deschise si catelul tasnise brusc, sarind ca o minge de blana neagra. barbatul ii multumea cu voce joasa si-si aduse aminte cum abia astepta sa-i vada dracului plecati, sa nu mai stie de ei, sa se simta usurat...
"mai e destul pana pleaca trenul, nici macar nu-i tras pe linie...hai sa intram putin aici" spuse tatal. intrara intr-o patiserie cu masute inalte unde oamenii mancau in picioare. mirosea frumos. trebuia sa fi mancat ceva amandoi, acum seara. la pranz el prajise niste cartofi si niste carne semicongelata si facuse un castron mare cu salata de rosii; chiar se gandise s-o cheme si pe Luminita dar si-a adus aminte ca o anuntase de dimineata, pe cand il astepta pe taica-sau in gara "azi vine tata...cand pleaca, te sun eu" fara echivoc si ea nu spuse nimic referitor la asta si-apoi vorbira despre alte chestii si-atat.
tatal cumpara niste pateuri umplute cu branza, erau prea unsuroase dar erau fierbinti, erau chiar bune. bausera apoi cate o cutie de bere fiecare si chiar cate-o cafea. cand iesisera din caldura dospita, se-ntunecase, incepuse sa ploua marunt. trenul era oprit deja pe linie si tatal spuse ca nu mai are rost sa stea dupa el, ca sa se duca acasa, sa nu inceapa sa ploua mai tare si o sa mai vina el, cand o mai avea timp. el a zis "bine"; nu mai suporta gara asta si abia astepta sa se termine, sa-l vada suit in vagon si sa plece de aici...ca un caine pe care nu-l doresti si nici el nu te vrea si care abia astepti sa-l vezi dracului iesit din casa ta, din viata ta unde deocamdata nu-i loc de caini plangaciosi si de un tata batran, imbracat in costum sifonat de tergal si camasa noua si cravata de acum cincisprezece ani, cu dungi subtiri.
isi dadura mainile si se-mbratisara rece, formal. tatal bajbaia cu mana in buzunarul de la piept...ce dracu' mai cauta acum, de ce nu se suie in tren, sa-l stie acolo? poate vrea sa-si verifice iar biletul, ca-i la loc sigur, dar a facut-o de doua ori...batranii astia, ce fixuri au! taica-sau scoase un teanc de hartii si hartiute si biletul de tren impaturit in doua si extrase un plic, indoit si el... i-l intinse putin jenat de gest, putin usurat ca in sfarsit o face si pe asta..."uite, ai aici niste bani, cincisute de lei. stii...voiam sa ti-i trimit prin Posta dar am zis ca daca tot vin la tine...ia-i, sunt ai tai...nu te gandi la nimic, noua ce ne trebuie mare lucru?...tine-i baiete, eu trebuie sa ma urc, ai grija de tine!"... el ii luase zicand un "multumesc, tata" cu glas de bou prost si ii bagase in buzunar si dintr-odata i se paru ca iese soarele, ca viata e destul de misto, chiar daca era seara si ploua marunt si abia astepta sa vada dracului cum pleaca trenul asta nenorocit, spre oraselul de provincie unde mamele fac prajituri de casa si tatii asculta stiri la radio asteptand cate un telefon care nu mai vine, de la copiii lor studenti si unde cainii nu se pierd niciodata de stapanii lor... "tata, du-te acasa!" (Andrei D)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: