Nu vreau sa devina ceva prea mult spus,se stie deja:e greu sa gasesti o cale de scapare dintr-o incapere cuprinsa in flacari!dar daca zaresti un geam deschis,cu toate ca e cale lunga pana jos,arunca-te!!aerul rece te va trezi si poate ca,cine stie,poate vei reusi ceea ce nu a reusit nici un om pana acum:sa zbori!
Insa nu uita ca e timpul sa te trezesti!nu a fost decat un cosmar...sterge-ti ochii inlacrimati,regleaza-ti respiratia sacadata...clateste-ti fata cu apa rece si priveste in jur...,patul poarta inca o urma sifonata si calduta facuta de trupul tau,patura e rascolita de culcusul facut de tine...pe noptiera zace “Portretul unei Doamne” cu semnul pe la pagina 140, mai stii cand te regaseai in Isabel Archer?cu siguranta nu te gandesti la asta acum,te uiti cum mangaie usor lumina difuza a lampii pagina deschisa a cartii,crezi poate ca inca visezi,dar oare nu simti mirosul de cafea?ai lasat cana pe coltul noptierei,uite,a cazut,e ud si covorul...
Nu pari prea convinsa...hai,vino!
vino la geam...ce,ti-e frica?
paseste incet...s-au spart cateva vise in seara asta,sa nu te lovesti in cioburile lor!pas!pas!
vezi?e doar luna...vantul adie usor,observa cum isi joaca crengile goale copacii...te apropii de geamul aburit,il stergi usor,dar ce scrii?de ce nu ma crezi pur si simplu cand iti spun ca a fost doar un vis urat care s-a terminat?
au ti-e frica sa nu te mint?atunci intoarce-te catre pat...continua-ti visarea...sa imi spui cand te trezesti!
-M-am trezit...sunt orele 8 ale diminetii si miroase tare a cafea
“Nu cred”-scrie pe geam (Babii Cristina Elena)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: