Traiesc in tacere,o viata de om,
luptand contra lumii,contra unor neghiobi,
ascuns intre dealuri,inconjurat de munti,
vorbind vorbe goale pierdute in vant,
prin necunoscut.

Traiesc doar eu singur, intr-un mare palat,
cautand tacerea, intr-un rau fara ape,
evadand in noapte din mica mea temnita,
calator al pacii intr-un univers al sortii,
cautand, cautand pe bolta plina de vise,
speranta ca-ntr-o zi te voi gasi,
pe tine,planeta fericirii.

Traiesc in tacere,o viata de om,
fara bani si masina, fara pic de noroc,
mesager al durerii, ca si tine... sau voi,
ce traiti doar o viata, un vis frumos.

Traiesc in tacere o viata de om,
umilit de atatea stele, de astri si sori,
pentru ca-s o steluta, in universul lor,
visez o alta lume fara voi,
regi, printese si prieteni mincinosi,
o lume-n care eu, steluta alungata de pe cer,
pretutindeni sa fiu respectat si adorat,
iar voi sa va stingeti usor, lasand cerul gol,
fara ecou.

Traiesc in tacere o viata de om,
pana cand ca si tine, in mare am sa cobor,
si o ploaie de vise, va curge din ceruri,
o ploaie de versuri, de ganduri marete,
pierzandu-se toate, intr-o lume de genii,
ramanand amintirea, unui univers al fericirii,
amintirea unei stele ce parasise cerul,
spre a se pierde in mare, in apa vietii.

Traiesc in tacere, o viata si atat,
la fel ca si tine, ca si voi toti.
Un vis mult prea groaznic, pentru un biet calator,
pentr-o simpla fiinta nascuta din om,
din dorinta de a sti, de a fi si a iubi.
Traiesc intr-o lume doar a mea,
diferita de-a voastra, mari filosofi,
prefer singuratatea, o dulce suspin,
izvor datator de viata, de chin si de lacrimi amare,
decat sa fiu rob pe un cer plin de stele,
in universuri goale, lipsite de tacere.
Iar visurile mele, dorintele, lacrimile negre,
ce-n viata m-au condus,
se vor scufunda cu mine,
spre necunoscut... (Hirja Bogdan Marcel)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: