Atât de multe euri ambalate în cutii frumoase…
Atâtea stadioane în flăcări pentru un amărât de gol…
Atâtea lupte-n lume pentru a fi seful tuturor măcar pentru o zi…
Atât de multe cadavre într-un cimitir plin peste limita sa…
Atâta poluare doar pentru a arăta ca poţi fi şi tu rău…
Atâţia mii de oameni pe o planetă care nu-i mai suportă…
Atâtea gânduri moarte în minţile geniilor călători…
Atâtea biserici frumoase, dar goale înăuntru lor…
Atâtea şcoli se-nalţă şi-n ele genii mor…
Atâtea mii de parcuri dispar în lumea lor…
Atâtea sunt în lume,dar toate,toate mor…

Atât de multe melodii frumoase cântate de voci fără ecou…
Atâtea melodii proaste ce sunt pe placul tuturor…
Atâtea voci ce urlă pentru a face din tone om…
Atâtea lacrimi se nasc din inimi şi curg fără rost pe fata tuturor…
Atâtea stele-n ceruri,şi-n mare toate mor…
Atâtea inimi frânte de atâta chin şi dor…
Atâtea visuri deşarte ce se pierd fără a fi realizate…
Atât de multă iubire ce ascunde în spatele ei numai răzbunare…
Atâtea păsări cânta,se cred privighetori,
Şi râuri,zeci,chiar sute,se văd oceane mări,
Şi sute de războinici ce mor pentru adevăr,
Se duc încet spre soare,rămân fără ecou,
în faţa, stelelor…. (Hirja Bogdan Marcel)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: