Stau pe stradă şi este o mare pustietate,
Nici umbră de om nu văz pe bucate,
Privesc copacii cum frunzele sunt triste,
Şi nu imanginez ca şi ei sunt trişti de capiste.

Ochii-mi închid agale ca şi-o frunză toamna,
Câteva secunde şi când i-am deschis şi par baladină,
Lumea apăruse ca duzina de chibrituri,
Şi mă întreb, dar oare ce s-a întamplat ?

Cum travaiele trec ca şi un şarpe bătrân,
Priveam îndoiaşat şi trist cu sufletul de castan,
Cum coniţele ieşeau pe strada aglomerată,
Cu mândria lor aparte, educate de durată.

Cum tinerii cavalerii pornesc la luptă dreaptă,
Isteţimea voioasă li se arată pe faţă,
Mândria de cavaleri puternici fără aftă,
Ca şi arma de război pe câmpul de luptă.
(Razvan Claudiescu)

Numele tau:

E-mailul tau:

E-mail prieten: