Jerome K. Jerome

Cuprins: | Scurta introducere | Biografie | Bibliografie | Carti in romana | Contact |
Fragmente din scrieri: | Maxime si idei | Scurte povestiri | Exista un singur viciu si acela este egoismul | Se indreapta omul vreodata ? | Despre timiditate | Ghid de conversatie | Critica prietenului apropiat | Dumnezeu este in noi, noi suntem Dumnezeu. | Fiinte rationale | Barbatii si femeile | Despre casatorie | Om | Fapt care guverneaza lumea | Bine si rau | Despre caini | Strigatul unui suflet |

E imposibil sa te bucuri de trandavie daca nu ai de lucru pana peste cap. Nu-i nici o scofala sa nu faci nimic, atunci cand nu ai nimic de facut. A pierde timpul, in cazul acesta, este chiar o ocupatie si inca una foarte istovitoare. Trandavia, ca si sarutarea, pentru a fi dulce, trebuie sa fie furata.

Jerome Klapka Jerome Nascut pe 2 mai 1859, Walsall, Staffordshire, Anglia. Casatorit (in 1888), a avut o fata. A lucrat ca profesor de scoala, actor si, in final, ca jurnalist. In primul razboi mondial a participat ca sofer de ambulanta in Franta. A debutat in 1888 cu volumul "Pe scena si in afara ei (scurta cariera a unui asa-zis actor)". In 1889 a aparut volumul "Gandurile trandave ale unui pierde-vara". A fondat "The Idler" ("Trandavul"), revista lunara ilustrata. Cărţi traduse în limba română: "Arta de a NU scrie un roman", "Gandurile trandave ale unui pierde-vara", "Trei intr-o barca (daca nu socotim si cainele)", "Trei pe doua biciclete", "Fantoma lui Whibley", "Vacanta cu copii mei" ("Eu si ai mei"), "Anthony John", "Tommy si prietenii sai. Idei trandave. A plecat pe 14 iunie 1927, Northampton, Anglia, la 68 de ani. Se odihneste la St. Mary's Church, Ewelme, Oxfordshire. "Unanim recunoscut ca unul dintre cei mai mari umoristi ai literaturii universale, Jerome K. Jerome se adreseaza in egala masura adultilor si tinerilor. Prozatorul este un profund cunoscator al psihologiei barbatilor si femeilor, ceea ce-i permite sa creioneze, intr-un spatiu restrans, caractere memorabile, modalitatea sa favorita de exprimare fiind anecdota sau, mai bine zis, cascada de anecdote, axate pe o anumita tema. Nota predominanta a acestora este, in majoritatea scrierilor sale, cea umoristico-satirica, dar, frecvent, ea este insotita de extragerea unei morale, cel mai adesea amare, asupra naturii umane." (Horia Hulban)