Nascut la Braila pe 12 decembrie 1939. A urmat un Liceu Militar si o Scoala tehnica pentru ofiteri in aviatie. A practicat, dupa ce a fost exmatriculat din Scoala de ofiteri, diferite meserii (lacatus, tamplar). Studii de arhitectura si filologie. Debut la Editura Eminescu in 1968 cu volumul "Povestiri diferite", prefatat de Adrian Marino. Fost la "Romānia
libera" si "National", in prezent semneaza rubrica "Scriitorul de la pagina
3" la cotidianul "Jurnalul National".
Povestiri
|
Editura Curtea Veche; An aparitie: 1999; 256 pagini. |
Cartea poate fi citita in mai multe chipuri: de la inceput spre sfirsit, la intimplare, de la sfirsit catre inceput. Multe povestiri au incaput greu in spatiul masurat al rubricii de ziar. Ele pot fi reimaginate, continuate cu gindul de cititori. O buna parte din texte sunt subiecte pentru romane mici, care nu vor fi editate niciodata, deoarece n-or sa fie scrise niciodata.
Culegerea, pe toata intinderea ei, e placuta robie a prozatorului care, de zece ani, vrea sa instituie si la noi meseria de Scriitor la ziar.
|
Editura Curtea Veche; An aparitie: 2000; 272 pagini. |
Trebuie sa se stie ca lucrul cel mai important in munca unui scriitor e cafeaua. (...) Scrisul zilnic cere energie, furie si un dram de disperare, vecina cu ticneala. E o stare. Starea asta se obtine usor, daca dupa ce bei prima gura de cafea te gindesti putin la situatia economica a Romaniei si la fraza aceea din Abecedar, care spune ca romanii sint harnici, cinstiti, viteji si curati.
Tudor Octavian publica rar, dar de fiecare data cand o face atrage atentia prin spiritul sau inventiv si caustic, prin faptul ca scrie cum nu mai scrie nimeni la noi. (Alex. Stefanescu)
Nota prozei lui Tudor Octavian o formeaza romantismul ironic, sentimentalismul care incearca sa se infatiseze tot timpul, cu ajutorul umorului impins pana la sarcasm, drept contrariul lui. (Nicolae Manolescu)
Tudor Octavian ne arata cat de actuale si de eterne pot fi temele aparent uzate. (Mihai Ungheanu)