Tarziu dupa-amiaza dadu peste niste oase imprastiate, ramasite ale unui ospat lupesc. Aceste ramasite fusesera, cu o ora inainte, un ren tanar, care boncaluia si se zbenguia plin de viata. Privi oasele: erau fara pic de carne pe ele si pareau lustruite, inca trandafirii de substanta vitala care nu murise in ele cu totul. S-ar putea oare ca si el sa ajunga asa, inainte de a se sfarsi ziua? Oare asta e viata? Ceva zadarnic de trecator? Numai viata te face sa suferi. In moarte nu-i nici o suferinta. Sa mori inseamna sa dormi. Moartea e sfarsitul, odihna. Atunci de ce se impotriveste mortii?

Categorie: Povestiri Fragmente
Autor: Jack London
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 3463 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!