Ca un copac in prag de iarna
cu frunzele inlacrimate
alcatuiam un fel de cantec
de-o nebuneasca simplitate

o simfonie despre pasari
si lumea lor inaripata
ce vor zbura-ntr-o alta tara
spre-a nu ma mai gasi vreodata

pamantul imi urca prin seva
cu-nvaluiri de somn si frig
eram copacul cel mai singur
si cel mai dornic sa te strig

in noaptea ultima in care
curgeau pe ramuri lacrimi grele
asupra-mi rasari deodata
un cer cu izbucniri de stele

din care se desprinse una
avand cel mai albastru nimb
dar si puteri nemaivazute
de-a ma rapi din anotimp

Trimis de: Loredana Cristea
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Loredana Cristea
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.88 (din 8 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1203 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!