Sufletele mortilor
Sunt atmosfera terestra.
Respiram sufletele lor,
Sufletele lor isi infig cate un deget
Adanc in respiratia noastra.’
(N. Stanescu – ‚Omul-Fanta’)

imagineaza-ti niste guri
plasate epidemic pe niste fete albe
ca si cum nu ar fi de ajuns
visele negre

si-acum descide ochii
nu se stie cati cm sunt intre gand si glas
cert este ca albul se murdareste
iar ochii orbesc
fara nici o amenintare sau alarma de prevenire

imagineaza-ti niste pietre
lipite aleatoriu pe un tablou vid
ca si cum nu ar fi de ajuns
grotescul lumii

si-acum deschide ochii
nu se stie daca pietrele-s moarte sau doar hiberneaza
cert este ca le poti slefui
cu ridul mainilor tale

acum
imagineaza-te pe tine
din afara ta, desprins din tine
ca un fulg din plumb menit sa-nece glasuri
si sa topeasca pietre

apoi
inchide ochii si mori incet
la capat de suflet o mama se zbate-n chinurile nasterii
copilul ei esti tu
cel dinafara

Trimis de: Dana Musat
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Dana Musat
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.83 (din 6 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1100 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!