|
Articol 2814
Cimitir
(Hirja Bogdan Marcel)După ce ani de zile am fost spaima şoselelor,
defilând cu viteză prin oraşele înspăimântate la văzul meu,
contribuind şi eu la distrugerea stratului de OZON,
iată-mă ajuns aici, eu maşina viitorului,
în acest cimitir plin de schelete ruginite de atâta somn.
Era de aşteptat, la cum mergeau lucrurile în viaţa mea,
la câţi m-au înjurat şi scuipat pentru ceea ce eram,
să ajung aici, în acest cimitir al celor ce încă mai trăiesc.
Cum am intrat aici am fost întâmpinat cu urări:
„Bine ai venit în infern! ”strigară toţi în cor,
iar soarele a început să-mi încălzească capota;
observasem ca începusem a rugini:
„Vai, ce mă fac, capota mea cea frumoasă? ”
Un gogoman de tir, pus pe glume, m-a luat în râs:
„Nu te îngrijora, nu-ţi mai foloseşte la nimic, eşti moartă”
Dar cum, eu maşina viitorului să pier aici,
în acest cimitir al celor ce nu mor?
Am încercat să pornesc, să fiu din nou ca în vremurile bune,
să zbor prin oraşe, să mă întrec cu aerul,
dar…degeaba;nu mai am motor,
au avut ei grija să mi-l ea ca nu cumva sa revin în prin plan,
şi astfel să le iau din nou faţa cu puterea mea,
aşa ca fără motor, mă voi obişnui aici, în acest loc,
poate cândva, cineva îşi va mai aduce aminte că am fost şi eu.
Până atunci nu-mi rămâne decât să trăiesc aici,
În acest cimitir al celor ce nu mor…
Trimis de: Hirja Bogdan Marcel Categorie: Poezii Autori in devenire Autor: Hirja Bogdan Marcel Trimite unui prieten! Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota! Articol vizualizat de 1078 ori!
Comentarii Nu exista comentarii in baza de date! Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login! |
|
|