A vorbi despre un prieten este un act de mare responsabilitate, chiar periculos as spune, dar cand prietenul tau este un mare artist, a vorbi despre el este o mare bucurie, deoarece, in situatia in care vorbele tale nu ating perfectiunea maiestriei lui, nu poti fi acuzat de lipsa de prietenie. Lumea s-a impartit de-a lungul istoriei sale in oameni obisnuiti si artisti. Artistii nu sunt oameni obisnuiti, nu sunt oameni normali....Dupa ce ai scapat cu viata din "groapa cu lei" de la Covent-Garden, Scala, Metropolitan, Staatsoper, unde aplauzele publicului te-au ridicat acolo unde primesti insemnele nemuririi, nu mai poti fi un om normal, un om obisnuit, insa marii artisti pot juca perfect rolul de oameni normali. Prietenul meu este un bucatar desavarsit, nu pentru a-si satisface propriile pofte pantagruelice, ci pentru ca isi prelungeste dorinta de perfectiune in orice domeniu ar activa. Prietenul meu este un zugrav de exceptie, si-a zugravit superb si singur casa care-i este pa masura; este un infirmier indemanatic, facandu-i injectii unui alt prieten, actorului Dumitru Rucareanu, fara hematoame sau flegmoane, este un pescar rabdator si tenace, un vanator iscusit si intelept. Despre aceste doua pasinui ar putea "spune" mai multe prietenii sai, cainii, dar din pacate sunt necuvantatori.

Acest mare artist Ludovic Spiess a demonstrat ca "functionar public" (a fost Director al Festivalului "George Enescu" si Ministru al Culturii) inca doua calitati, un spirit organizatoric iesit din comun si charisma de conducator.

Sunt fericit de a-i fi prieten, reciproca se admite dar, nu este obligatorie.

(Eugen Rotaru despre Ludovic Spiess, 1996)

In ultimele trei decenii, viata mi-a fost traversata de putine lucruri luminoase si statornice. Printre ele este si prietenia ce-mi leaga familia de cea a lui Ludovic Spiess. Si totusi este greu sa surprizi intr-o prezentare de CD natura umana si artistica atat de bogata si diversa ca a lui.

Pe artistul Ludovic Spiess l-am descoperit prin anii 1970-1971, in timpul unor spectacole cu opera "Turandot" de Puccini. Uluitor!...Publicul bucurestean il aplauda in delir pe acest "tenor-minune", care cucerise deja sufragiile unanime in Europa, America de Nord si cea de Sud. O voce puternica, sonora si tandra, un cant natural si expresiv, acute cu straluciri de diamant, o frazare sigura si supla. Cu un asemenea "vincerò" (voi invinge), detronase multi tenori contemporani, situandu-se in primele trei locuri ale lumii. Era epoca Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Jon Vickers, Nicolai Gedda, Mario del Monaco, Giuseppe di Stefano. Cine era acest Hercule al scenei de opera? De unde isi targea el "seva" vocala?...Intamplarea fericita a facut ca in scurta vreme sa ne cunoastem si nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca, in familia sa de oameni modesti, nimeni nu a avut inclinatii muzicale. Chiar si pentru el, revelatia muzicii s-a petrecut tarziu, pe la 18 ani, intr-o sala de concert din Brasov. Ca orice Taur incapatanat (e nascut la 13 mai 1938 la Cluj), tanarul gravor in metal Ludovic Spiess hotaraste ca viata lui va fi legata de muzica. Si incepe lupta. Vincerò!

Primele studii muzicale le ia cu Vasile Corpaci si Ion Margineanu in orasul de la poalele Tampei, dupa care vine la Bucuresti, la clasa profesorului Gheorghe Pascu. Se casatoreste foarte tanar cu Gerda Zach, si impreuna incep cucerirea "redutelor". Dupa un stadiu scurt la Ansamblul Armatei si debutul la Teatrul Muzical din Brasov, in toamna anului 1962 il gasim printre solistii Operetei bucurestene. Canta deja in "Lasati-ma sa cant" si "Lysistrata" de Gherase Dendrino, "Voievodul tiganilor" de Johan Strauss si "Tara surasului" de Lehar. Prea putin! Ambitia lui era sa ajunga pe prima scena lirica a tarii. Pentru aceasta, trebuia sa atraga insa, atentia specialistilor. Asa apare in viata lui Petre Stefanescu-Goanga. Seriozitatea, solidaritatea pregatirii conferite de Gheorghe Pascu s-au completat in mod fericit cu fantezia, cu rafinamentul si gustul pentru victorie, insuflate de marele bariton. De altfel pentru "marele" Goanga nu au existat decat trei mari tenori: Caruso, Björling si "regele Spitache".

Si vin anii marilor reusite internationale: 
- Marele Premiu la Toulouse - 1964;
- Marele Premiu si alte doua de interpretare la Rio de Janeiro - 1965;
- Premiul I la s'Hertogenbosh - 1966;
- Bursa de studii la Milano pentru un an de zile.

Intre timp cantase la Opera in "Rigoletto", cantase "Samson si Dalila" la Cluj si la Toulouse, trecuse din podul Operetei intr-un modest apartament pe Magistrala si apoi intr-o casa onorabila, pe Strada Frumoasa. Asemeni lui Calaf, Ludovic Spiess batuse deja in gongul celebritatii... Vincerò!

Daca pentru multi norocul inseamna numai talent si "steaua" ce vegheaza drumul vietii, pentru el reprezenta si munca indarjita, curajul de a infrunta necunoscutul, perseverenta de a nu se da batut, stapanirea de sine si spontaneitatea in luarea deciziilor. Desi nu cunostea pe nimeni, la Milano, ajunge la renumitul profesor Antonio Narducci. Contactul cu el, cu soarele Italiei, cu spiritul liber al poporului peninsular, il invata sa fie natural, simplu si sincer in tot ceea ce face. 
Considerat, la Toulouse (oras in care obtine primul contract international) , "o forta a naturii", "un nou zeu al cantului", "un soare peste umbrele nostalgice ale operei", Ludovic Spiess atrage atentia marelui dirijor Herbert von Karajan cu care realizeaza rolul falsului Dmitri din opera "Boris Godunov" de Mussorgski, la Salzburg. Vocea sa sonora si sigura, statura impunatoare, acutele care, spunea un cronicar, "purtau in ele Putere, Elan, Foc", toate ii croiesc drum pe alte si alte meridiane, de la Bucuresti la Stuttgart, Wiesbaden, München, Köln, san Francisco, Los Angeles, Buenos Aires (unde este al doilea roman dupa Hariclea Darclée), Verona. Peste tot era ...victorios.

Anul 1970 adauga un alt mare eveniment in cariera sa - colaborarea, intr-un concert-spectacol cu opera "Fidelio" de Beethoven la Foro Italico din Roma, cu dirijorul Leonard Bernstein, sub bagheta caruia va mai canta apoi si "Cavalerul rozelor" de Richard Strauss la Viena. Pe afisele lumii, numele lui Ludovic Spiess stralucea deja alaturi de: Birgit Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Theo Adam, Sena Jurinac, Dietrich Fischer-Dieskau...Visaul sau era, insa "Scala", sala milaneza ale carei spectacole le aplaudase aproape seara de seara in perioada bursei italiene.

In luna in care implinea 32 de ani debuteaza aici in rolul sau favorit - Calaf. Timp de cinci spectacole avandu-i ca parteneri pe Birgit Nilsson, Mirella Freni si Nicola Zaccaria, do-ul sau stralucitor face senzatie in randul exigentului public meloman, dar "caruselul" contractelor se invarte...Urmeaza "Bal mascat" la Buenos Aires, "Tosca" la San Francisco, "Fidelio" la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, inregistrarea lui "Boris Godunov" cu Karajan si Simfonia "Cantecul pamantului" de Mahler cu acelasi dirijor la Berlin, "Boema" si "Tosca" la München, "Trubadurul" la Napoli, "Aida" la Roma si, in sfarsit, aparitiile la Metropolitan din New York, in "Trubadurul", "Fidelio" si "Paiate". Urmatoarea stagiune revine la Viena cu Florestan si Samson, la Napoli cu Riccardo, la Bucuresti cu Pinkerton. Debuteaza la Teatrul Antic din Orange, cu Manrico, alaturi de Monserrat Caballé, cand realizeaza si primul film de televiziune si la Covent garden din Londra, cu Radames, impreuna cu Leontyne Prince...Pasii il poarta, mai apoi, si in Japonia, Mexic sau Singapore.
Pana in anul 1981, repertoril lui Ludovic Spiess se imbogateste cu cateva partituri vocal-simfonice de referinta: "Recviemul" de Verdi (Zürich - 1974). "Missa Solemnis" de Beethoven (Palermo - 1978) si "Ioana pe rug" de Honegger (Amsterdam - 1981).

Alaturi de Karajan si Bernstein, printre marii dirijori cu care a colaborat s-au numarat Karl Böhm, Roberto Benzi, Giuseppe Patané, Alberto Erede, Otto Kleperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haikin, Hans Swarovski. Michel Plasson, Riccardo Muti.

A avut o cariera condensata, desfasurata la cea mai inalta cota, continuata si in plan social-politic. A fost Directorul Festivalului International "George Enescu", in anul 1991, Ministru al Culturii in Guvernul Stolojan (1991-1992) si, in ultimii ani, Presedintele Comitetului National Roman pentru UNICEF.

Are numeroase inregistrari muzicale, realizate atat de Electrecord, cat si de firme de prestigiu de peste hotare: Philips, Decca, EMI, Intercord, RCA, Ariola. Printre acestea se numara si integralele operelor: "Samson si Dalila", "Turandot", "Forta destinului", "Boema", "Dalibor", "Hovanscina", "Boris Godunov", "Fidelio", "Iphigenia in Aulida", "Carmen" si "Aida".

Ludovic Spiess ramane, fara indoiala, o coloana uriasa in marele templu al artei interpretative romanesti, o voce rara de tenor lirico-spint, dar si un om deosebit, inteligent, energic, ordonat si punctual, plin de umor si spontaneitate, generos si vesel, petru care viata este un continuu prilej de a trai si iubi intens. In bucatarie, la volanul masinii, la pescuit sau la vanatoare, la masa de ping-pong, Ludovic Spiess nu poate fi decat in frunte.

Vincero!

(Luminita Constantinescu - randuri scrise pentru CD-ul "Ludovic Spiess - tenor" realizat de Casa de discuri "Electrecord" Bucuresti)